Pe 1 ianuarie oamenii cumsecade fac planuri pentru anul ce tocmai a inceput. Asta am facut si noi: ne-am facut planul la baut si spus prostii pentru tot anul.
Ziua incepe destul de greu dupa revelion. Ma trezesc cu o cafea in mana, beau doua guri dupa care apare o bere. Ma sperii pe moment dar ma linistesc vazand ca si la altii apare vin, votca, whisky sau palinca. Ca din senin incepe discutia despre un subiect foarte drag noua: mutilarea proverbelor. Alcoolul se urca in cap si dislocuieste prostiile care ies aproape singure pe gura: buturuga mica nu merge de multe ori la apa; gaina batrana cade singura in ea; cainele care latra isi face iarna car; capul face caravana trece; pisica blanda se cunoaste de dimineata; cine se scoala de dimineata mai mult alearga; la omul sarac soarecii joaca pe masa; nu lasa pe maine ce-i in capusa; cum iti asterni asa si pistolul; la pomul laudat nici boii nu trag; cine n-are batrani nu crede celui flamand, etc. In cele din urma ajungem la concluzia ca “pisica blanda sa-si cumpere”. Mai uscam o sticla de votca si asta se simte pentru ca incep axiomele: gaina batrana... e in varsta; cand pisica nu-i acasa… inseamna ca lipseste; buturuga de mici dimensiuni are posibilitatea de a devia de la traiectoria sa vehiculul de mari dimensiuni tractat de animale; unde nu-i cap… survine moartea in cateva secunde; spune-mi cine esti…ca sa stiu si eu; pisica blanda e linistita. Toate astea ne vin in minte in timp ce zgribulim de frig pentru ca nimeni (bai, da’ nimeni bai frate, nimeni) nu se gandeste sa faca un foc in soba, ne lasa sa murim asa inghetati, ingramaditi unul in altul. Prietenii stiu de ce. In timpul asta cineva descopera in calculator o piesa care va deveni imnul serii: Heidevolk- Vulgaris Magistralis, ceea ce va doresc si voua. Auh !
Mai stam putin si incepem sa ne gandim la diverse actiuni care ar putea scoate tara din criza si relansa economia: popularea oraselor cu ursi, porci mistreti si rasi; cresterea si inmultirea tantarilor, lacustelor si gandacilor de Colorado; despadurirea necontrolata a muntilor; incendierea deseurilor toxice; taierea selectiva a structurilor metalice de rezistenta ale cladirilor si podurilor; dinamitarea barajelor, viaductelor si stavilarelor; descompletarea aleatorie a sinelor de cale ferata; raspandirea bolilor la plante si animale; aducerea in stare de neintrebuintare a cailor rutiere; inundarea terenurilor agricole fertile si folosirea lor ca mlastini si smarcuri; scoaterea in afara legii a serviciului de ambulanta. O data cu aceste masuri se impune redenumirea strazilor: Bulevardul Dezertorilor, Strada Ion Voda cel Cumplit, Strada Inundatiilor, Strada Lasitatii, Aleea Violatorilor, Bulevardul Nenorocirilor colt cu Aleea Boalelor. Apare un bax de bere si o data cu el alte denumiri: Prelungirea Scurta, Strada violator de mosnegi Georgescu, Aleea talhar Terente, Fundatura Infinitului, Bulevardul Nicolae Ceausescu si multe alte prostii. In final, Strada Sperantei, la parter, se transforma in Strada Deznadejdii, la ultimul etaj.
Se face noapte. Se pare ca cineva s-a gandit totusi la noi si a facut focul. Saaaruuuumaaa’naaaa ! Paharele se golesc in continuare de parca le turnam sub masa. Incepem sa ne gandim la alte nonsensuri, unele vechi, altele noi. Si parca ce ar fi daca numai le gandim…dar le si spunem: pestele de apa, pestele subacvatic, pestele salbatic, copacul de lemn, piatra de lemn (lol), copacul arboricol, plantele vegetale, plantele botanice, malevolenta rauvoitoare, pisica felina, sicriul pentru mort, decesul prin moarte, costumul de haine etc.
E tarziu. Unii deja dorm. In boxe urla a saptesutedouazecisipatra oara Heidevolk: Ik bun Vulgaaaris, Magistraaaalis ! In lupta noastra cu alcoolul incepem sa infrangem. Dar nu ne dam batuti. Ca din neant apar niste pasari impaiate. De fapt nu din neant, le aduc eu din hol. Neant e la mine in cap deja. Profitam cat se poate de arta taxidermiei dupa care cautam alta distractie. Gasesc in pridvor un wind chimes care socotesc eu ca poate fi folosit ca si clopotel si plecam cu plugusorul prin camerele oamenilor care incearca sa se odihneasca la adapostul intunericului. Intuneric e si la mine in cap deci nimic nu ne opreste sa dam buzna zbierand ca niste animale peste ei. Nimeni nu stie o uratura cap coada asa ca urlam sinistru ce ne vine la gura: “S-a sculat mai an, badita Traian”, “ca merii ca perii in mijlocul verii”, “ma iubeste femeile si e moarte dupa mine”, “domn domn sa inaltam”, “sorcova vesela”, “in Iordaaaan botezandu-te tu Doamne” si alte idiotenii. Ragem cat putem “haaaai-haaaaai” dupa ce credem ca am terminat o strofa. La sfarsit racnesc cat pot de lipsit de sens “Daca nu, ma pis pe usa” uitand ca inainte trebuia sa spun “Da-mi un colacel matusa”. Lumea nu tare se bucura pentru ca nu primim nici un ban. Dimpotriva, ceva imi spune ca ne-ar pune bucurosi niste banuti pe ochi. Ne retragem, nu inainte de a lasa in hol uliul impaiat si capul de cerb intr-o pozitie care ar putea fi interpretata ca felatie ovino-aviara. Gata. Mai ascultam de 12 ori Heidevolk si ne culcam. A doua zi e greu.
P.S. Abia a doua zi mi-am adus aminte ca am uitat sa radem impreuna cu derivarea cu prefixe si sufixe si l-am atentionat pe tovarasul Crivat aka Cioclul de Serviciu. Promitem ca vom rezolva problema si ca Cioclul (care detine copyright-ul pe derivari) va scrie un articol pe aceasta tema. Auh !
